Anticorpi anti toxoplasma gondii igg
Serurile intens hemolizate pot afecta rezultatele testului. Informații clinice: Toxoplasma gondii este un anticorpi anti toxoplasma gondii igg intracelular, un protozoar, ce aparține clasei Sporozoare.
Infecția poate fi dobândită prin consumul de carne infectată cu chisturi și insuficient preparată termic sau prin oochisturile excretate de pisică.
Infecția cu toxoplasma gondii afectează mușchii scheletici, ganglionii limfatici, miocardul, creierul, retina şi placenta se transmite transplacentar de la mamă la făt.
Infectarea este posibilă și în cursul travaliului sau, în cazuri rare, prin transfuzii de sânge provenite de la persoane care prezintă parazitemie. Ciclul de viață al parazitului curpinde 3 forme: trofozoit, responsabil de infecția acută; chist, responsabil de infecția persistentă și latentă; oochist, implicat în ciclul evolutiv și transmiterea infecției.
Nu se întâlnește la om, fiind prezent doar la gazdă în special la pisică. În afară de pisică, alte rezervoare naturale de infecție sunt câinii, bovinele, ovinele, porcinele, rozătoarele de câmp, păsările domestice și sălbatice.
Primii anticorpi care apar sunt cei de tip IgM, care se dezvoltă în primele 2 săptămâni de la debutul bolii, ating nivelul maxim după aproximativ 1 lună, apoi scad treptat până la luni și pot persista până la ani în titruri reduse. Prin depistarea Ac IgM anticorpi anti toxoplasma gondii igg poate stabili diagnosticul de infecție recentă.
Anticorpii IgG apar după cei de tip IgM și care ating nivelul maxim în luni.
Aceștia persista de obicei toată viața si sunt utilizați la screening-ul statusului imun, în special la femeile gravide. Determinarea IgG în dinamică, cu creșterea nivelului de anticorpi de 2 ori față de prima determinare, contribuie la diagnosticarea unei infecții primare nevoi plantare simptome a reactivării unei infecții din istoricul medical.
Cea de-a doua recoltare trebuie să se realizeze după săptămâni de la prima recoltare. Pe baza unei singure determinări nu se poate realiza diferențierea între o infecție recentă sau una reactivată. În cazul persoanelor imunocompetente, infecția evoluează de cele mai multe ori asimptomatic sau ar putea apărea: febră.
